Student la Politehnică, Andrei Robescu nu era născut pe 7 mai 1986. Tânărul din Buzău în vârstă de 22 de ani este fan înrăit al Stelei din 1999: „Prima amintire legată de fotbal este finala de Cupă din acel an, Steaua – Rapid, câștigată la penalty-uri, după ce în timpul regulamentar scorul fusese 2-2. Aveam 7 ani”. Andrei a reconstruit filmul finalei de la Sevilla din amintirile rudelor și din retransmisia anuală a meciului, programată inevitabil, în fiecare an, pe final de primăvară. Ce înseamnă pentru Andrei ziua de 7 mai 1986? „Mă face întotdeauna mândru că sunt stelist și că sunt suporterul uneia dintre cele mai titrate echipe din estul Europei. Un moment unic în fotbalul românesc”, răspunde tânărul pe mesageria de Facebook. În acea primăvară târzie din 1986, Mark Zuckerberg, inventatorul Facebook, avea doi ani și nu reprezenta un mare pericol pentru lumea lumea comunistă, din care făcea parte și România. Tinerii socializau în cofetării și își lăsau, romantic, trandafiri în băncile școlii. În noaptea dintre 7 și 8 mai, mii dintre ei – mulți transformați în fani ai Stelei de evenimentele uimitoare din ultimele ore – au plecat pe jos spre aeroportul Otopeni pentru a-i aștepta pe proaspăt campionii Europei. În bezna informațională, apăruse zvonul că Steaua urma să aterizeze spre dimineață, însă avea să o facă abia a doua zi pe seară.
„Cred că ar fi fost un moment cu totul și cu totul special să pot trăi un asemenea meci. Dar, sper ca în viitor să pot trăi să asist la o performanță notabilă, nu neapărat câștigarea trofeului pentru că ar fi imposibil în fotbalul actual. Poate un sfert de finală de Ligă, cine știe?!”, spune Andrei Robescu. Pentru el și pentru alte milioane de tineri fani ai Stelei, născuți după 7 mai 1986, ProSport reface în formatul informațional al anului 2016 firul zilei care a marcat pentru totdeauna fotbalul românesc. LIVE Blog-ul de mai jos duce Internetul înapoi în timp și surprinde poveștile de acum 30 de ani ca și cum se întâmplă astăzi.
08:00 – Miercuri, 7 mai 1986. Hotelul Macarena, cotat la 4 stele, situat la doi pași de Canalul Alfonso XIII, a început să se animeze. Jucătorii Stelei, campioana României care în această seară urmează să joace împotriva Barcelonei finala Cupei Campionilor, varianta fără grupe a Ligii Campionilor, se trezesc rând pe rând. Perechile în camere sunt: Duckadam – Bălan, Boloni – Pițurcă, Iovan – Bumbescu, Bărbulescu – Weissenbacher, Balint – Belodedici, Tudorel Stoica – Radu II, Majearu – Stângaciu și Lăcătuș – Pistol. Unii n-au prea putut să doarmă, pentru alții se anunță o simplă zi de meci. Venit la Steaua în 1984, Ladislau Boloni (33 de ani) își amintește pentru ProSport: „Am în cap senzația din acea dimineață. Nu simțeam nici euforie, nici relaxare, era o zi banală de meci. Nu eram foarte frământat de gânduri, îmi făcusem ordine în minte în avion, luni. Știam deja ce trebuie să fac în funcție de echipa Barcelonei„. Venit în clubul Steaua ca junior, în 1962, antrenorul secund Anghel Iordănescu (36 de ani) nu a mai jucat fotbal de 3 ani, însă după semifinala cu Anderlecht, Valentin Ceaușescu, protectorul Stelei și fiul lui Nicolae Ceaușescu, i-a propus să intre în finala cu Barcelona. Gândul că mai sunt câteva ore până la acel meci l-a făcut să doarmă foarte puțin peste noapte.
08:10 – Ștefan Iovan, 25 de ani, sosit la Steaua în 1980, cel care va purta banderola de căpitan se trezește înaintea colegului său de cameră, Adrian Bumbescu. Olteanul născut la Moțăței a dormit foarte bine, fără să fie apăsat de miza partidei. „M-am odihnit fără nicio problemă. La câte bătălii am dus împreună până acum, nu cred că îi e cuiva frică de meciul acesta„, spune fotbalistul.
08:20 Ziarul „Sportul” din România anunță pe prima pagină importantul meci pe care Steaua îl are la Sevilla. „Mult succes echipei campioane” e titlul rubricii semnate de Ioan Chirilă, aflat în Spania. Chirilă scrie că după mai multe discuții cu ziariști din media internațională au reieșit trei idei:
Celălalt trimis al ziarului la Sevilla, Mircea M. Ionescu a relatat interesul enorm din jurul acestei partide și faptul că antrenorul Barcelonei, Terry Venables a refuzat să dea publicității echipa de start, din cauza indisponibilităților din lot.
08:40 Presa din Spania tratează pe larg subiectul finalei Cupei Campionilor dintre Steaua și Barcelona. Sport, ziarul de casă al Barcelonei, are titlu mare pe copertă: „Forca Barca, esa copa nu se puede escapar” (traducere: Forza Barca, această cupă nu ne poate scăpa). În același material există subtitlul „Dos miliones de prima„. Președintele catalanilor, Josep Nunez, a promis jucătorilor săi o primă de joc „suculentă” estimată la două milioane de pesetas, ceea ce înseamnă 15 mii de dolari de jucător”, a scris jurnalistul Horia Alexandrescu în cartea „Steaua, campioana Europei”.
Ziarul MundoDeportivo subliniază absența lui Tudorel Stoica din finală, suspendat, și smulge câteva impresii de la cel care îl va înlocui, Lucian Bălan: „Mi s-a întâmplat și mie să lipsesc de la un meci important pe vremea când jucam la Baia Mare. Din cauza cumulului de cartonașe nu am putut juca finala Cupei României, cu Dinamo, doar că acum e vorba de Cupa Campionilor Europeni„.
9:00 Condițiile sunt excelente pentru steliști în hotelul Macarena din Sevilla. Jucătorii stau în camere duble, iar oficialii în camere single. În camerele pe care le au puse la dispoziție există câte un televizor, astfel că fotbaliștii profită din plin, chiar și în dimineața meciului. Suspendat pentru marea finală din cauza cartonașelor galbene, Tudorel Stoica, 32 de ani, la Steaua din 1976 a rămas mai mult în cameră: „Față de ce aveam noi în România, cu două ore de program seara, la spanioli chiar am putut urmări canale la liber, fără să avem teama că vom fi întrerupți„.
În România de dinaintea anului 1989, pe lângă faptul că energia electrică ajunsese să fie raționalizată, același lucru se întâmpla și cu programele TV. Românii beneficiau atunci doar de două ore la televiziunea română, unde puteau urmări buletine informative despre realizările oamenilor aflați la conducere. Singura „pată de culoare” se mai întrezărea în week-end, când copiii se puteau bucura de 10 minute cu desene animate. Inovatori, unii români găsiseră soluția salvatoare, cu celebrele antene prin care se putea capta semnal de la bulgari sau iugoslavi.
09:10 Gălăgie și în camera ocupată de Belodedici. Zgomotele sunt destul de puternice, astfel că ceilalți colegi aud destul de bine trezirea. Miodrag Belodedici (22 de ani atunci), venit la Steaua în 1982 ani, începând cu sezonul 1982-1983, a avut un somn destul de agitat: „Am dormit cu Balint în cameră. Defapt, nu prea am dormit, fiindcă m-am cam fâstâcit toată noaptea. Emoțiile au fost de vină. Pe Balint nu prea l-am auzit, cred că s-a odihnit bine„. Transferat la Steaua în 1980, Gabi Balint (23 de ani) s-a trezit mai târziu: „Aveam gânduri, emoții„.
09:45 În timpul micului dejun, fotbaliștii sunt anunțați că la ora 11:00 trebuie să fie în fața hotelului pentru că se va merge la o plimbare prin parcul „Maria Luisa”, cel mai mare din Sevilla. „Foarte frumos acolo. Am mai fost de câteva ori„, își amintește Duckadam.
Interesant este că delegația română a venit cu propriul bucătar, lucru ce a surprins chiar și personalul hotelului Macarena. În plus, oficialii Stelei au ales să meargă în Spania și cu mai multe kilograme de carne, de porc sau de vită, pentru a fi siguri că fotbaliștii nu vor suferi toxiinfecții alimentare din cauza meniului hotelului spaniol. În 1967, naționala României a fost învinsă în Elveția cu 7-1, iar una dintre explicațiile staff-ului de la acea vreme a fost că este posibil ca jucătorii să se fi simțit rău din cauza mâncării pe care au avut-o la hotel.
10:15 Aventura europeană a început pentru Steaua cu o deplasare în Danemarca. Sorții i-au scos în față echipei lui Ienei un adversar incomod: Vejle BK. Trupa roș-albastră a jucat primul meci în deplasare, obținând o remiză pe final, după golul marcat de singurul nou intrat în repriza secundă, Radu II.
Vejle BK – Steaua 1-1 (0-0)
Au marcat: Barnett (61) / Radu II (89)
Steaua: Duckadam-Iovan, Bumbescu, Belodedici, Bărbulescu, Balint, Stoica, Bölöni, Majearu (72 Radu II), Lăcătuș, Pițurcă. Antrenor: Emeric Ienei.
Returul s-a jucat două săptămâni mai târziu, pe stadionul Ghencea. Primul meci acasă din Europa al Stelei din 1985/86 a reprezentat un adevărat galop de sănătate. Calificarea era decisă încă de la pauză, după golurile reușite de Pițurcă și Bölöni. Ba mai mult, roș-albaștrii au continuat marșul triumfal și în partea a doua, când Balint și Stoica și-au trecut și ei numele pe lista marcatorilor.
Steaua – Vejle 4-1 (2-1)
Au marcat: Pițurcă (8), Bölöni (34), Balint (51), Stoica (74) / Simonsen (37)
Steaua: Duckadam-Iovan, Bumbescu, Belodedici, Bărbulescu, Balint, Stoica, Bölöni, Majearu (71 Bălan), Lăcătuș (80 Radu II), Pițurcă. Antrenor: Emeric Ienei
10:30 Micul dejun e gata. Câțiva jucători steliști îi spun doctorului că se resimt în urma antrenamentului de cu o seară înainte. Medicul echipei, Marcel Georgescu, îi transmite lui Ienei: „Bumbi zice că îl doare genunchiul, Balint are o jenă la mușchii aductori, iar pe Bărbulescu îl cam sâcâie călcâiul drept. Dar stai liniștit, vor juca!„
11:00 Steliștii încearcă să se relaxeze în parc. După 28 de ani, amintirea plimbării din ziua meciului oscilează între dimineață și prânz. Ladislau Boloni rememorează pentru ProSport: „Am fost într-un parc frumos, deja vedeam mulți suporteri ai Barcelonei. Țin minte că făceam glumele noastre obișnuite cu securistul care ne însoțea în străinătate. Îi spuneam: „Vezi că azi rămâne în Spania cutare sau cutare”. Jurnalistul Andrei Vochin scrie în cartea SuperSteaua: „Lăcătuș îl reperase din prima zi pe securistul care însoțea grupul , iar acum socotea că a venit momentul să-i dea și el fiori: „Haideți, tovarășe maior, să faceți o poză cu noi. Să aveți și dumneavoastră o amintire, nu de alta, dar după meci noi rămânem toți aici”. Securistul a zâmbit, dar nu era râsul lui”.
11:45 Fotbaliștii lui Emeric Ienei se plimbă prin parc și fotografiază împrejurimile. Finala de la Sevilla dintre FC Barcelona și Steaua este abia a doua din ultimul deceniu în care nu joacă nicio echipă din Anglia. În ultimii 10 ani, trofeul a fost câștigat de 4 ori de Liverpool, de 2 ori de Nottingham Forest și o dată de Aston Villa, plus germanii de la Hamburg în 1983 și italienii de la Juventul în 1985. Cu un an în urmă, pe stadionul Heysel din Bruxelles, 39 de suporteri, în marea lor majoritate italieni, au murit în urma prăbușirii unui zid pe care încercau să îl escaladeze urmăriți de huliganii englezi.
Finala jucată în ciuda acestei tragedii a fost câștigată de Juventus prin golul lui Platini din penalty, în timp ce cluburile din Anglia au fost excluse din cupele europene pentru o perioadă nedeterminată. Everton, cea care fusese campioana Angliei în 1985, trebuia să joace în această ediție a Cupei Campionilor, însă pedeapsa UEFA a împiedicat-o. În anii 2000, fanii lui Liverpool i-au tachinat pe cei de la Everton afișând un banner (foto) cu mesajul „Steaua București 1986” și conturul troferului Cupa Campionilor.
12:00 Ceasul n-a ațipit și Sevilla freamătă în așteptarea finalei. Atmosfera pe străzi e trepidantă. Mirosuri de tot felul, pocnete și culori pestrițe îți iau nasul, ochii și urechile. E atât de real, încât pare ireal.
„În Piața Don Elvira, de obicei romantică și tăcută și unde ai fi putut în alte condiții să auzi parcă ecourile declamatorilor de odinioară și unde a debutat cu teatrul său cândva Lope de Rueba, sute de tarabe sunt frumos ornate în albastru și roșu cu brelocuri, fanioane, șepcuțe, pălării, castaniete, fulare și eșarfe ale clubului catalan„, avea să noteze Octavian Vintilă în revista Steaua. Tabloul se conturează doar cu tușele specifice echipei lui Bernd Schuster. Accesoriile echipei din Ghencea lipsesc. Deocamdată însă. „În bistrouri se cântă, iar cei care doreau să aibă o clipă de romantism în această zi fotbalistică se plimbă în trăsuri multicolore, trase de cai albi purtând eșarfe albastru-roșu și de vizitii îmbrăcați cu mantii în aceleași culori„, mai scrie jurnalistul.
Pare că e doar liniștea dinaintea taifunului. Spaniolii sunt siguri pe ei. Și sunt echipați cu tot arsenalul. „De o parte și de alta a celebrului râu Guadalquivir, catalanii veniți de la aproape 1.000 km pentru a fi martori la triumful Barcelonei întind eșarfe enorme de 40-50 m pe care scrie Forca Barca!„. Sevilla pare că trăiește fotbalul la prezentul continuu și timpul începe să se scurgă înnebunitor de repede. Jurnalistul Horia Alexandrescu și actorul Alexandru Arșinel, pe străzile din Sevilla, cu doar câteva ore înaintea finalei cu FC Barcelona. Actorul flutură steaguri cu însemnele campioanei României
12:30 Întorși la hotel, steliștii se pregătesc de prânz. Balint compară o masă de fotbalist din 1986 cu rigorile de acum. „Meniul nu era restrictiv. Mâncam porc, cartofi prăjiți, așa eram obișnuiți. Nu cred că ar fi putut cineva să ne schimbe obiceiurile”. Boloni confirmă pentru ProSport „desfrâul” culinar: „La prânz, am mâncat cașcaval pane, era un fel tradițional, îmi iau și acum, după atâția ani, apoi cartofi prăjiți și friptură de porc”.
13:00 Jucător la Steaua din 1981, Mihai Majearu (25 de ani) spune că a mâncat la prânz „spaghetti cu mușchi de vită”. Belodedici îl completează: „Supă, piure și carne de vită”. În timp ce steliștii mănâncă, în holul hotelului așteaptă Ștefan Kovacs, antrenorul român care a câștigat de două ori Cupa Campionilor cu Ajax în 1972 și 1973. Imediat după masă, Emeric Ienei se duce la el. „Imi, dă-le curaj, fă-i să creadă în puterile lor , să nu se sperie pentru că spaniolii nu sunt cu nimic peste ei. Dacă vor sta bine pe picioare, vor câștiga”, a reconstituit Ienei mesajul lui Kovacs, în cartea SuperSteaua.
13:30 Jucătorii intră la odihna obligatorie de după masă. „Nu eram atât de obosiți. Nu vorbeam despre meci, pentru că nici nu ne venea să credem că jucăm finala cu Barcelona. Discutam lucruri banale. Uite, de exemplu: îi spuneam lui Bălan că îmi place echipamentul verde de la Adidas (foto jos). Cu o seară înainte am mers în camera masorului să văd cum voi fi echipat în finală. Colegii au avut acel echipament alb, foarte frumos. A venit direct la Sevilla. Duminică seara, la ultimul antrenament din țară, ne-am antrenat în nocturnă pe 23 August în niște tricouri albe simple, să ne obișnuim”, și-a adus aminte, ulterior, Duckadam pentru ProSport.
14:00 Marius Lăcătuș (22 ani) își arată încă o dată chipul de rebel. Tânărul fotbalist al Stelei , venit de la Brașov în 1983, crede că Barcelona va suferi încă un șoc după ce a pierdut campionatul și Cupa Spaniei. La plimbarea de cu o zi înainte, atacantul Stelei a dat de mâncare la porumbei, a vorbit în italiană cu vânzătorii de brelocuri și a refuzat o femeie care a vrut să îi citească în palmă: „Aș vrea să aflu atunci dacă o să câștig sau nu. N-aș putea dormi toată noaptea daca aș afla”, i-a zis Lăcătuș. Pentru jurnaliști, vârful de atac a părut mai direct: „Vom câștiga pe forțele proprii. Fiți atenți ce vă spun: Barcelona va pierde tot în acest an. Au scăpat printre degete campionatul și Cupa Spaniei și acum o să piardă și Cupa Campionilor”.
14:15 Turul II. A doua „dublă” europeană pentru Steaua a reprezentat un duel cu vecinii din Ungaria. Honved Budapesta a trecut în primul meci, la limită.
Honved – Steaua 1 – 0 (1-0)
Steaua: Duckadam-Iovan, Bumbescu, Belodedici, Bărbulescu, Stoica, Balint, Bölöni, Majearu, Lăcătuș (64 Radu II), Pițurcă. Antrenor: Emeric Ienei.
Returul a reprezentat un nou galop de sănătate pentru Steaua. Elevii lui Emeric Ienei au trecut cu același scor înregistrat în precedenta partidă din Europa disputată acasă. Interesant că și la pauză s-a păstrat registrul, Pițurcă și Lăcătuș fiind printre marcatori. Debutul reprizei secunde a fost la fel de furtunos, cu Bărbulescu printre marcatori. Majearu a ucis ulterior speranțele ungurilor. Interesant este că partida europeană nu s-a disputat la lumina reflectoarelor, ci puțin după amiază.
Steaua – Honved 4 – 1 (2-0)
Steaua: Duckadam-Iovan, Bumbescu, Belodedici, Bărbulescu, Balint, Majearu (88 Radu II), Stoica (Bălan), Bölöni, Lăcătuș, Pițurcă. Antrenor: Emeric Ienei.
Steaua – Honved 4 – 2 (la general)
14:30 Meciul va fi condus la centru de arbitrul francez Michel Vautrot. Acesta este cel care a fost „principal” și la una dintre cele mai mari victorii din istoria naționalei României, împotriva Italiei, 1-0, în 1983.
Ulterior, acesta avea să își amintească de finala din 86: „Jucătorii români aveau senzația că UEFA nu vrea ca o echipă din estul Europei să câștige Cupa Campionilor, iar eu îi voi avantaja pe spanioli. La final s-a dovedit că nu a fost așa”.
O legendă spune că Vautrot a fost sensibilizat de Iorgos Vardinoianis, președintele de atunci al lui Panathinaikos și un prieten foarte bun al lui Valentin Ceaușescu, care i-a spus arbitrului să fie blând cu românii.
Interesant este că Vardinoianis ar fi fost suspendat de UEFA tocmai pentru că îl amenințase cu pistolul pe același Vautrot, nemulțumit de cum fluierase într-un meci al lui Panathinaikos.
15:00 Steliștii sunt în hotel, se odihnesc sau se pregătesc pentru ședința tehnică. În acest timp, Sevilla e din ce în ce mai plină înainte de meci. Aproximativ 40.000 de barcelonezi au luat cu asalt orașul andaluz. Românii sunt mult mai puțini, deși 3 avioane pline cu suporteri ai Stelei au aterizat în ziua meciului la Sevilla. Deja 500 de ziariști, fotoreporteri, comentatori radio și tv sunt prin oraș pentru a relata evenimentul. Lucian Bălan (cumpărat în 1985 de la FC Baia Mare) are amintiri plăcute din această țară: „Am mai jucat în Spania, la Madrid, cu Baia Mare și am deschis scorul”. Pițurcă își încuraja colegii: „Faptul că se joacă în Spania și în fața fanilor lor pune o presiune mare pe Barcelona. Nu le va fi ușor”
15:20 Tudorel Stoica (31 de ani) a fost transferat de echipa din Ghencea în 1975, de la FCM Galați. Căpitanul Stelei este suspendat pentru finala cu Barcelona din cauza cumulului de cartonașe galbene. În turul semifinalei cu Anderlecht, mijlocașul a primit un cartonaș galben în minutul 74, cu puține secvențe înaintea golului marcat de Enzo Scifo. La București, în pofida faptului că scorul era 1-0, acesta a intrat prin alunecare la un adversar, iar arbitrul l-a avertizat cu un galben. Incidentul s-a produs în minutul 5, moment din care Stoica a devenit indisponibil pentru finala Cupei Campionilor Europeni.În aceeași ipostază se află și mijlocașul Barcelonei, Ramon Caldere, considerat piesă de bază în angrenajul echipei. Așa cum a notat și Ioan Chirilă în ziarul Sportul din data de 5 mai 1986, spaniolul nu poate juca în ultimul act după ce a primit două galbene în tururile precedente.
15:45 Aventura Stelei în Europa devenea din ce în ce mai serioasă. Gruparea roș-albastră a încheiat excelent anul 1985 și se afla deja în sferturile de finală. Norocul proverbial s-a respectat în continuare, astfel că steliștii erau nevoiți să treacă de finlandezii de la Kuusysi Lahti pentru un loc în careul de ași. Premieră pentru Steaua în acel sezon: prima dublă cu meci acasă. 30.000 de oameni au asistat la un egal alb, într-o partidă jucată la începutul primăverii.
Steaua – Kuusysi Lahti 0 – 0
Data: 5 martie 1986 (ora: 15.00) Spectatori: 30.000
Steaua: Duckadam-Iovan, Bumbescu, Belodedici, Bărbulescu, Stoica, Bălan, Bölöni, Majearu (78 Radu II), Balint, Pițurcă. Antrenor: Emeric Ienei.
Calificarea a fost decisă la Helsinki, peste alte două săptămâni. După trei reprize, scorul era în continuare alb, iar perspectivele prelungirilor păreau din ce în ce mai plauzibile. Totuși, inspirația lui Ienei, de a-l păstra pe Pițurcă până spre final a fost decisivă. Piți a marcat golul decisiv cu fix trei minute înainte să fie schimbat, iar Steaua s-a calificat în semifinale.
Kuusyusi Lahti – Steaua 0 – 1 (0-0)
A marcat: Pițurcă (86) Data: 19 martie 1986 (ora: 17.30) Stadion: „Olimpic” (Helsinki) Spectatori: 32.522
Steaua: Duckadam-Iovan, Bumbescu, Belodedici, Bărbulescu, Balint, Stoica, Bölöni, Majearu (57 Bălan), Lăcătuș, Pițurcă (89 Radu II). Antrenor: Emeric Ienei.
16:10 Sevilla vibrează. Pe toate străzile orașului se simte apropierea finalei. Chiar și în suburbii. Și în cele mai neînsemnate străduțe ale gazdei ultimului act din Cupa Campionilor Europeni. „Printre palmieri, cactuși uriași, portocali și lămâi neobișuit de înalți, încărcați de poame coapte; o floră exuberantă din mijlocul căreia răsar, gigantice, panourile reclamelor pentru televizoarele Philips, calculatoarele Nixford, conservele de pește La Dorada, lame de ras, articole de plajă, aparate de fotografiat, băuturi răcoritoare și tot ce-ți trece sau nu-ți trece prin cap”, avea să dea timpul înapoi, într-un material pentru revista Steaua, Cristian Leon.
Mânat de curiozitate, autorul reportajului de atmosferă din Andaluzia avea să descopere noi repere: „În parcuri, barcelonezii prânzesc și beau Coca Cola din butelii de plastic; unii au adormit, întinși pe iarbă, se vede că vor să prindă puteri”. Grupurile răzlețe de fani ai Stelei se pierd în furnicarul catalan. Câte un român, din când în când, se aventurează în zone ispititoare. Cristian Leon continuă: „Un turist român învăluit ca într-o mantie într-un steag de mătase roș-albastră, pe care se află o imensă emblemă a Stelei, trece impasibil printr-un grup masiv de catalani. Nicio reacție. Barcelonezii se păstrează pentru meci”. Nu doar un meci. Poate o bucată de istorie.
16:30 Poate cel mai important moment al zilei pentru jucătorii Stelei, în afară de partida propriu-zisă. Ședința tehnică se ține în camera lui Balint și Belodedici din hotelul Macarena. Camera celor doi este în deplasări locul tradițional în care se desfășoară ședințele tactice de dinainte de meci. În timpul discuțiilor apare primul moment care șochează asistența. Își amintește jurnalistul Horia Alexandrescu în cartea „Steaua, campioana Europei”. „Emeric Ienei a început ședința cu ton de glumă. >. Băieții au luat gluma ca atare, au râs și s-a trecut la reamintirea ultimelor detalii ale finalei, fără ca intrarea suprinză a lui Anghel Iordănescu în teren să fie privită ca o certă posibilitate”.
Venit la Steaua în 1981 Mihai Majearu (25 de ani) își amintește: „Nea Imi a subliniat din nou importanța meciului. ședința tehnică a durat doar jumătate de oră. Țin minte că fiecărui jucător i s-a arătat la tablă adversarul pe care avea să-l întâlnească. Adversarul meu direct avea să fie Victor Munoz, un mijlocaș foarte bun”.
17:00 Pe „Constant van de Stock”, Steaua s-a deplasat plină de speranțe. Prezent în premieră în penultimul act al celei mai importante competiții continentale, clubul din Ghencea a mers în Belgia la începutul lui aprilie pentru a rezista cât mai mult fără să primească gol. Totuși, defensiva a cedat o singură dată, iar Enzo Scifo a adus victoria la limită.
Anderlecht – Steaua 1-0 (0-0)
Steaua: Duckadam-Iovan, Bumbescu, Belodedici, Bărbulescu, Balint (81 Pistol), Stoica, Bölöni, Majearu (77 Bălan), Lăcătuș, Pițurcă. Antrenor: Emeric Ienei.
Returul este considerat un meci de referință al fotbalului românesc. Nu numai calificarea Stelei, ci și jocul excelent prestat de echipa lui Ienei au fost încântătoare. Înainte de meci, clubul primise o cerere de oferte impresionantă: 124.000 de oameni și-au manifestat dorința de a fi pe stadion. Ghencea a fost arhiplină pe 16 aprilie. Până la pauză, calificarea era aproape decisă. Pițurcă a deschis balul în minutul 4, iar Balint a dublat avantajul în minutul 23. Până la final, Pițurcă a mai marcat o dată, pentru ca la final tabela stadionului să indice 3 – 0 și un mesaj pentru belgieni: „Notre respect, Anderlecht!”.
Steaua – Anderlecht 3 – 0 (2-0)
Steaua: Duckadam-Iovan, Bumbescu, Belodedici, Bărbulescu (89 Weissenbacher), Bălan, Stoica, Bölöni, Balint (Radu II), Lăcătuș, Pițurcă. Antrenor: Emeric Ienei.
17:30 Cristian Gațu se plimbă prin holul Hotelului Macarena, unde sunt cazați steliștii. E foarte liniștit. „Nu pierdem finala asta! A fost foarte greu să ajungem aici. De regulă, în sportul românesc, când s-a ajuns în finala unei competiții, noi am câștigat”, spune el. În țară, Dumitru Pelican a adunat în revista „Fotbal” câteva gânduri de la actorii români pentru Steaua, echipa pe care o simpatizează. Carmen Stănescu, Leopoldina Bălănuță, Ștefan Tapalagă, Eugen Cristea Motriuc, Dan Condurache, Virginia Mirea și Florin Dobrovici și-au manifestat cu toții sprijinul pentru Steaua.
18:00 Steaua se pregătește de plecarea la stadion, însă meciul de la Sevilla este prilejul ca anumite probleme din trecut să fie îngropate. Fanii lui Juventus și cei ai lui Liverpool, câte o sută din fiecare grup, s-au întâlnit în orașul andaluz pentru un pact de fraternitate în urma tragediei de pe Heysel, când au murit 39 de suporteri ai celor două echipe, în urma unei bătăi generale. Drept urmare, UEFA a suspendat toate echipele din Marea Britanie din competițiile europene.
„La masa presei ni s-a distribuit o notă prin care era făcută publică încercarea de reconciliere dintre Liverpool și Juventus, care au semnat un act de fraternizare după Heysel. E ceva frumos care ar trebui să ne sensibilizeze, dar ne gândim noi, oare, în aceste momente, la altceva decât la viteziștii noștri sosiți probabil la stadion și aflați deja în vestiare?!”, pasaj din cartea lui Horia Alexandrescu, „Steaua, campioana Europei”.
18:25 Componenții Stelei par numai inimă și mușchi. Mulți dintre ei au fizic de decatloniști, dar lotul cuprinde și fotbaliști mai firavi. Pentru o pregătire fizică fără cusur lucrează profesorul Florentin Marinescu, dar și omul care le „mângâie” mușchii, Dumitru Neagu.
„Fac zilnic masaj la 7-8 jucători, pentru fiecare fiindu-mi necesare 20 de minute.Înaintea unui meci, primii 11, titularii, trec pe la mine. Apoi urmează rezervele, în așa fel încât să mă pot încadra în cele 40 de minute dedicate acestei încălziri„, mărturisea Neagu, pentru revista Steaua, înaintea finalei din 1986.
18:40 Autocarul Stelei pleacă de la hotelul Macarena spre stadion. Stoica le spune ziariștilor: „1-0 vom avea noi la pauză„. Bărbulescu țipă în italiană: „Forzza Ragazzi„. Belodedici e pe rândul doi, în față, în spatele antrenorului Ienei.Tehnicianul e destins, în dreapta lui stă Puiu Iordănescu, ușor neliniștit.Pe rândul din stânga, Duckadam e meditativ. Lăcătuș privește grav pe geam.Pițurcă parcă ar cânta la pian cu degetele pe genunchiul drept. În spatele autocarului, pe ultimul rând, Iovan pare ușor nervos. Un grup de suporteri arată din stradă 2-0 pentru Barcelona. Bumbescu sare și le răspunde: „Să credeți voi că luăm noi azi gol„.
19:00 Se ajunge la stadion. Afară, mii de oameni fără bilete strigă „Barcelona, Barcelona„. Lăcătuș spune când coboară din autocar: „Am promis că dau gol astăzi. Să nu uitați acest lucru„.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER